De

vazut: azi, ora 20, la Bulandra - sala Izvor, Buy me with a Coffee, punere in scena dupa opera lui GK. Intrarea libera. Am fost ieri la Parfum de femeie dupa povestea lui Abjectu si mi-a placut fooooarte tare. Daca era dupa minee, as mai fi continuat cu hazliciuni pleodoaria de la argumentul oral, dar a fost ok si-asa. Asa ok ca pana si domnul sobru si mai in varsta de langa noi a bufnit in ras la un moment dat.

citit: Tabu de iulie. F bine scrie Cristina Bazavan. Teoria mea e ca sunt oameni care functioneaza pe doing si oameni care functioneaza pe feeling. Cristina cred ca e din cel de-al doilea grup, care imi place si cu care ma inteleg eu cel mai bine. In general oamenii pe doing sunt cei care reusesc cel mai bine in viata, dar mie mi s-au parut intotdeauna prea reci. In schimb, o femeie pe feeling care (si) reuseste e de toata admiratia.

ascultat: Girls with Guitars, CD cadou la Tabu de iulie. Am gasit pe el melodii pe care le stiam si imi placeau dar le uitasem, dar si melodii de care nu auzisem niciodata si care mi-au placut la culme. Azi melodia mea preferata e:

Mamouret

Undeva, intr-un orasel francez, familia Mouret, detinatoare a hanului La Mielul Alb, se pregateste de sarbatoare, batranica doamna Mouret aflandu-se la cateva zile de implinirea a 100 de ani. Aceast rar intalnit eveniment va fi prilejul unor zile de petrecere pentru locuitorii satului si de primire a vizitei unor mari oficiali ai Frantei.

Cu aceasta ocazie soseste in oras tanarul circar Francoeur. Desi Giselle si Estelle se arata dornice de iubirea tanarului, acesta se indragosteste de Marie Jo, promisa deja lui Guillaume, verisorul ei, dupa traditiile familiei Mouret.

De ce numele de Francoeur ii suna cunoscut bunicii Mamouret, de ce isi asuma aceasta rolul de Cupidon pentru tinerii indragostiti si cum reuseste sa ii ajute pe cei doi sa ramana impreuna in ciuda refuzului familiei, aflati urmarind piesa Mamouret la Teatrul Bulandra. O comedie simpla, de mare efect.

Alte note:

• Antoine, fiul dnei Mamouret e unul dintre cele mai amuzante personaje ever
• Guillaume e adorabil in rolul unui rasfatat crescut mare
• Daniela Nane e calareata de la circ, de-o frumusete si-un sarm..
• e de preferat sa cumparati biletele cu 2-3 saptamani inainte de spectacol
• sau sa sunati si sa va faceti rezervare
• se vede totusi bine si de la lojele 13-14
• si-n cel mai nefericit caz, puteti lua locuri in picioare

Operele complete ale lui WLM SXPR

Numai noua ni se putea intampla, ca dupa ce ne strambam din nas la agentia TNB ca "nu prea ma trage inima la Eduard III", sa ne indreptam spre Nottara, cu gandul ca "fie ce-o fi, la ei intram!" si-acolo sa dam peste operele COMPLETE ale lui Shakespeare
(Eduard III included).

Dar cum noi ne tinem promisiunile, am intrat si bine am facut.

Daca ar fi sa va spun cum cred eu ca s-a scris piesa, as zice ca intr-o seara, domnii Constantin Cotimanis, Emil Hossu si Mircea Diaconu au iesit la o bere si au zis cele ce urmeaza:

"Mai Bebe, mai Emile, io as face asa o piesa sa nu mai plece oamenii din sala de drag."

"Mai Emile, mai Mircea, I'm in. Da am si eu o rugaminte. Hai ma sa ii invatam pe oamenii astia CEVA, daca tot le luam doua ore din viata"

"Mai Mircea, mai Bebe, ca bine ziceti. Facem sa le fie drag, ii invatam si ceva, da' sa-i facem si sa rada domne', sa mai uite si ei de probleme, de datorii, mai relaxeaza si ei un muschi"

Dupa care cei trei s-au apucat de scris o piesa, cu ceea ce rar gasesti in celelalte: informatie, glume bune, interactiune cu publicul, un concurs, un joc cu echipa.

Probabil pe principiul
Explica-mi si am sa uit
Arata-mi si am sa-mi aduc aminte
Implica-ma si am sa inteleg.

M-am hlizit inca de la "doamnelor si domnilor", am hohotit de ras la tipatul Ofeliei, o fata foarte draguta din public, si mi-a stat inima in loc cand Cotimanis a pus mana pe Liviu si-a zis ca il ia prizioner. "Like hell no you don't!"

Pe de alta parte, ma asteptam sa aflu cate ceva despre toate celelalte opere ale lui SXPR, dar e mai mult o parodie si multe glume le intelegi numai daca ai deja un pic de cultura Shakespeariana. (macar titlurile God damn it!)

Io zic ca e de vazut.

PS: Va rog doamna Tamara, va rooooooog, simteti-va bine, sa vad si eu Mamouret anul asta. Ca asa mi-ati facut si anul trecut; ba biletele sunt toate epuizate, ba e prea cald sa mai joace doamna Buciuceanu. Vreau si eu la Mamoureeeeeet

:)

Burghezul gentilom

Lui Jean Pierre i-a placut afisul, acela cu Victor Rebengiuc pe bacnota, si cum era ultima piesa din an si ni se facuse pofta de teatru.. am anuntat mai departe si ne-am strans pentru o seara la TNB.

Ana Banana mi-a zis dinainte ca o sa fie o adaptare moderna si m-a avertizat ca auzize un feedback negativ de la Soprana. Radu in schimb a parut incantat. Iar pe Laura si pe Dan i-am luat asa ca pe niste copii mici si curiosi.

Nu mai fusesem la TNB, cel putin nu pentru teatru. Am mai fost la Bookfest-uri, la expozitii cu figurine de ceara, dar nu stiam cat de mare e de fapt Sala Mare. Singura sa fi fost, nu cred ca imi gaseam locul la timp; am ametit pe scari si printre randuri. O harta pentru novici e una dintre ideile de afaceri la care ne-am gandit in cele 3 ore.

Piesa a inceput cu o explozie de culoare. Sunt sigura ca alta data mi s-ar fi umplut dintr-o data inima de fericire. Acum nu mai era prea mult loc. :)

A urmat un spectacol de interpretare, cantec si dans in care zic eu ca cel putin o suta de oameni au prezentat povestea domnului Jurdanescu, un imbogatit care cauta sa cumpere intelepciune, putere, cultura, bun gust si admiratie de la ceilalti - pacalici care ar vrea sa puna si si ei mana pe o valiza. Desi, cum scria pe pliculetul de ceai de afine pe care l-am baut dupa piesa, "you can't buy that!"

Domnul Jurdanescu ar mai vrea sa-i gaseasca un sot bun fiicei lui si sa ii puna coarne sotiei sale. Lucia insa il iubeste pe Claudiu (Marius Manole), un artist prieten cu Costica (Vlad Ivanov - 4 luni, 3 sapt si 2 zile). Iar doamna Jurdanescu, Cecilia Barbora, nu se lasa ea inselata asa usor.

Pentru ce a meritat sa vad spectacolul:
- costume incredibil de frumoase, decor reusit,
- o Maria Buza foarte amuzanta si plina de energie,
- catchy phrases:
"Spitalul de urgenta?, trimiteti va rog pe cineva de nebun"
- Claudiu Bleont, putin over doing it, dar cei trei copii din spatele nostru aproape ca au lesinat de ras. (n-au facut-o.. desi le-am tinut pumnii :P)
- adorabilii balerini, in frunte cu Dorin Andone ca profesor de dans, la vazul carora am mustacit pe infundate cu Radu
- o gramada de pupaturi pe sanisorii doamnelor.. "Dar.. se uita la noi! Lasa-i sa se uite ca de asta au platit" :D

Ce nu mi-a placut:
- sonorizarea,
com' on.. e o sala MARE deci trebuie o sonorizare cel putin BUNA
- foarte pana la prea multa miscare, mult talent risipit in colturi
- o ciorba lungita a momentelor de cantec si dans.
"Sometimes, less is more".

Maimuta Daniel a fost cel mai incantat de faptul ca langa noi stateau Prigoana si Bahmuteanu. O idee pentru cineva in stransa legatura cu Rosal ar fi sa vezi ca toata lumea fuma in fata teatrului dar nimeni nu avea unde sa arunce chistoacele civilizat. Subtil, zic.

Si pana la urma ne-a placut. A fost frumos. Colorat asa. :)

Weekending™

Blog contra la mala memoria.

Ma gandesc cateodata in ce probleme as intra daca cineva m-ar acuza de un rau si as ajunge la sectia de politie - pentru niste declaratii. Am asa o superputere de a uita ce mi s-a intamplat cu o zi in urma.. Asa ca hai sa vedem ce-am facut in weekend. Just in case the police asks :)

A fost asa exagerat de frumos weekendul asta. M-am jucat cu cel mai scump catel, am mancat cea mai buna mancare, am vazut cea mai frumoasa piesa de teatru..

Am ajuns la Nottara exact in ultimele minute, suficient cat sa cumparam niste bilete oarecare de la o doamna oarecare, sa ne gasim locurile si sa ne asezam. Am aflat in pauza si numele spectacolului in care Virgil Ogasanu, Crenguta Hariton si Dan Bordeianu isi incalcesc vietile formand un trio de tinerete, batranete si linii telefonice erotice: "Uzina de Placeri SA".

In nebunia si singuratatea unui batran, in nebunia si energia unui tanar, in nebunia si naivitatea unei romantice, cei trei reusesc sa-si formeze o lume a lor. Piesa mi-a adus aminte de ce ne zicea la cursuri actorul Cezar Boghina; mult conflict, multa tensiune, multe rasete. O recomand pentru sporirea bunei dispozitii.

Apoi am mers in Planters, "unde am imbunatatit drastic media de varsta" si ne-am fatatit pe niste bienenteles Bob Sinclair si binenteles Sean Paul. Au fost si cateva mai dragute dintre care cateva remixuri de oldies. (am vazut un cuplu de 40+ care se distra foarte bine, deci se poate)

Duminica am vizitat Antipa. Am vazut un peste care iesea dintr-un copac, un schelet impietrit, pietre pretioase, gandaci, fluturi si mamuti. Cineva a observat colectia donata de dnul Licurici si si-a pus neincrezator o dorinta. Important e ca insigna era fosforescenta.


Apoi am luat cina la noul meu restaurant preferat, unde se serveste cel mai bun pui indian ever (cu orez cu bob lung, stafide, ananas, rosii, ceapa, sos dulce si un amestec a la Bonduelle de porumb si fasole verde). Un obicei a devenit si limonada cu apa plata si miere. As spune unde e .. dar what's in it for me? :D


Urmatoarele doua ore le-am petrecut in cinema Europa urmarind "La Sconosciuta". Necunoscuta este Irena, o ucrainianca emigrata in Italia, o femeie bantuita de fantomele trecutului, puternica, periculoasa, hotarata..

"Abil arhitect al tensiunii, Tornatore ne arata rand pe rand demonii care populeaza universul Irenei. Un peste violent, un fost iubit, un secret infiorator ni se dezvaluie treptat, aratand ca actiunile aparent inexplicabile ale femeii sunt desfasurate metodic, dupa un plan bine pus la punct."

Noaptea am mai baut un ceai bun Yogi (cu scortisoara si-un pic iute) si-am urmarit finala K1. In maaare exclusivitate.. not! Cafteala dintre Remy Bonjasky si Badr Hari as pune-o asa pe repeat..



Le-am explicat de atatea ori ca indiferent cine castiga nu am sa ies cu niciunul nicaieri. Nu vor si nu vor sa inteleaga!

Don Juan la Odeon

"Ultima femeie a lui Juan" e o piesa vesela, intre "Cu capu’ de nicovala" si "The Sunshine Play" pe scara veseliei, cu ritmuri spaniole care te fac sa-ti cumperi castañete profesionale, cu suficiente tipuri de umor cat pentru toate gusturile si glume care ascund in spatele lor realitati obiective.

Inainte sa vad piesa discutam cu mis amigos si le spuneam cum imi inchipuiam eu ca o sa fie: un anume Juan intalneste o femeie atat de a dracu' incat dupa ea se duce direct sa se calugareasca.

De fapt a fost vorba de un Don Juan la 50 de ani, au fost blanzi cu cei 50 de ani dar sa zicem ca viciul te imbatraneste, care va cunoaste un alt fel de dragoste, va avea de infruntat fantomele trecutului si va imbratisa frica apropierii de sfarsit.

Ce mi-a placut mie

Se zice ca lucrurile pe care le stim cel mai bine nu sunt cele pe care le-am invatat ci cele pe care ni le-am insusit. Si e dragut sa vezi pus in scena un lucru pe care l-ai descoperit de ceva timp si anume importanta unui ultim in viata.

Poate fi vorba de inceputul unei noi vieti sau de sfarsitul alteia, sau poate fi ceva mai simplu. Par example un lucru pe care l-am aflat de la un prieten e ca atunci cand iubesti o Ea nici nu conteaza cine a fost primul, e mult mai important si iti doresti mai tare sa fii ultimul. Sa fii tu cel la care Ea se opreste.

I also liked aranjamentul scenei, reinvierea conflictului, super glumele gen "slava Domnului ca ne e rau la toti" si adevarurile pe care le imbracau "cand ti-e rau trebuie sa incepi o viata noua". Personajul meu preferat a fost Conchita iar per total piesei i-as da nota 7.